Retrospectiva lunii Iulie 2025

 

Am tânjit dupa caldura din lunile lui cuptor, dar nici chiar așa! Ne-am cam ascuns prin casa ziua de caldura și seara de țînțari. Dar cum nu vrem să ne treacă viața fără noi, ne-am mai luat caleașca (citeste BMW) și am pornit la drum.

Oameni, locuri, momente

Vizită la Uzdin

Am fost in vizită la o bună prietenă, pe care n-o mai văzusem cam de vreo 10 ani. Am petrecut un weekend minunat între prieteni noi și vechi. Am reîntâlnit cunostiinte din studentie, de necrezut. Iar viața din acel sat românesc din Serbia m-a impresionat profund.

Un sat cu oameni care muncesc pe câmp, cu animalele și totuși implicați puternic in viața socială a satului. Un sat în care se face campionat de fotbal între străzi, cu un ansamblu aristic recunoscut și cu turnee chiar și în România. Apoi am mai descoperit o expoziție permanentă în Uzdin de pictură naivă, un adevărat tezaur de artă, pictorițele fiind chiar femeile satului.

Unul dintre tablourile expuse acolo m-a atins direct în inimă. Într-o scenă naivă, dar încărcată de sens, era redată durerea unei nașteri în care mama moare. Privind acel tablou, am simțit ceva mult mai profund decât emoție estetică. A fost un moment tăcut și personal — fiindcă este, de fapt, și povestea mea.

Povesti despre Uzdin gasiți aici

iar despre pictura naivă, aici

Un weekend la Șoimoș – ce se întâmplă la Șoimoș, rămâne la Șoimoș

Au fost povești, au fost râsete… și poate un mic pact de tăcere semnat cu un pahar de Prosecco.
Doar noi, doamnele, natura și câteva secrete care vor rămâne bine ascunse între ecourile de pe dealuri.

O plimbare cu Lady la pădure

Filmul din capul meu, cu plimbări line prin natură, nu s-a potrivit deloc cu realitatea. Mă trezesc tot mai des tânjind după pădurile și viile din Germania, unde fiecare pas cu Lady era o bucurie. Acolo, magia era simplă: curățenie și liniște.

Aici, din păcate, magia se termină odată cu primul pet de plastic sau pachet de chipsuri aruncat „strategic” la marginea drumului. Nu vorbim de parcări sau locuri de popas, ci de fiecare colțișor unde poți trage mașina pe dreapta – semn că necivilizația are GPS mai bun decât noi.

Dacă știe cineva o pădure prin care să mă pot plimba cu Lady fără să dau peste un „lost place” al gunoaielor moderne, vă rog să-mi spuneți. Am eu lesa, dar aș prefera să nu o folosesc pentru a lega sacii altora…

Un eveniment devenit deja tradiție: The Elegance Network

Am petrecut câteva ore minunate în compania unor doamne rafinate, într-un cadru care respira eleganță la fiecare pas. Vinul a fost atât de bun încât, sincer, nu-mi mai venea să plec.

De îndată ce am pășit pe domeniul Cramei Vila Veche, am simțit că intru într-o poveste cu parfum de tradiție și rafinament, unde fiecare detaliu era atent gândit pentru a ne răsfăța simțurile. Atmosfera a fost una de relaxare, conversații frumoase și bucurie autentică.

La plecare, am ales câteva sticle recomandate cu grijă de gazda noastră, doamna care a transformat Crama Vila Veche într-un loc cu adevărat de poveste. Așa am putut lua acasă nu doar vinul, ci și o fărâmă din eleganța acelei seri.

Degustare de vin

Am fost la o degustare de vin cu prietenii, pe terasa restaurantului La Ponton    (pe malul Mureșului – un loc cu potențial și atmosferă plăcută). Ploaia ne-a gonit în interior, iar de acolo am decis spontan să ne mutăm pe terasa noastră.

Sincer? Vinul de acasă ne-a plăcut mai mult. 😄 Și veselia s-a instalat rapid – a fost una dintre acele seri care strigă clar: „mai vrem!”

Restaurantul merită pentru mâncare și locație – nu e ieftin, dar raportul calitate-preț e rezonabil. Totuși, mi-aș dori mai multă empatie din partea personalului și mai puțină indiferență. Dacă serviciile ar ține pasul cu prețurile, după modelul occidental pe care îl tot invocăm, poate și lumea ar ieși mai des.
Dar recunosc – această observație nu e valabilă doar aici, ci cam la 90% dintre restaurantele testate de noi în Arad.

Grădina în luna iulie

În iulie continuă povestea fără sfârșit: eu și buruienile mele.
E pentru prima dată când am urmărit atent ce se întâmplă în grădină, ce plante noi apar luna asta. Li se spune „buruieni”. Dar de ce? Unele sunt chiar drăguțe. Rezistă la ploi, vânt, caniculă – în timp ce florile mele dragi suferă.
Așa că stau și mă întreb: le las în grădină sau le smulg? Le ignor sau le văd ca pe niște rivale care amenință echilibrul grădinii mele? Deocamdată… câștig eu.

În iulie, nu sunt prea multe plante înflorite. Liatrisul mov face senzație, iar papura cu mănunchiurile ei maronii pare că ascunde povești.
Și da, poate ați văzut la începutul lunii imaginea cu pantera neagră ascunsă în papura de la noi din grădină. Nu era Lady. 😄 Era o glumă, parte din stirea cu „pantera evadată”, și poza… da, a fost „trucată” cu ajutorul lui Javier (citește AI). O pun și aici, că merită!

Cu roșiile e o luptă continuă: ba insecte, ba secetă, ba trebuie copilite, ba legate. Și totuși, tata reușea mereu.
Mi-e dor de el. Unde ești acum, printre stele?

Grădina din iulie înseamnă muncă multă, dar și bucurie pentru suflet.

Poate aveți voi idei de plante care înfloresc în iulie și august? Mi-ar prinde bine câteva sugestii. Vă mulțumesc!

Blog & Bites – Jurnal de taste

Aproape că am reușit să public un articol pe săptămână – nu e perfect, dar e un progres cu care sunt mulțumită.

În iulie am fost și în tabăra #vorbestebrandul. Nu ca să mă relaxez, ci să învăț. Acolo am aflat despre copywriting, despre ce înseamnă un hook, un hype și cum funcționează ele în povestea unui brand.

Eu zic că mi-a prins bine. Am scris în fiecare zi din tabără – dacă ești curios/curioasă, găsești aici toate temele și ce-am învățat din ele.

Lady și restul lumii

Și da, nu pot să închei fără o mențiune despre Lady.
Zilele astea mă chinui din nou să o perii – un efort serios, pentru că are o blană incredibil de deasă. Am aflat și de ce: în ea curge sânge de ciobănesc mioritic, iar asta vine la pachet cu o blană dublă, formată din păr de acoperire și un strat dens de subblană. Această blană are rol termoizolant și de protecție – în caz de atac, până ajunge prădătorul la piele, rămâne cu colții prinși în blană.

Lady e pregătită pentru lupi și urși. Eu… doar încerc să țin pasul cu periatul. 😅

 

Filozofia lunii – Micile bucurii

Cele mai frumoase momente ale zilei sunt cele simple. Pentru mine, dimineața începe cu aroma cafelei, Lady lângă mine, Baby Yoda ținându-ne companie și liniștea aceea magică de la ora 7.
Mă uit la iaz, la plantele mele și simt cum sufletul mi se umple de bucurie, fără să fie nevoie de nimic grandios.
Dar nu sunt singurele mele mici bucurii. Mister D. face parte din echilibrul meu sufletesc – momentele noastre de înțelegere fără cuvinte, liniștea în care ne știm aproape chiar și fără gesturi mari.
La fel de prețioase sunt prietenele mele, cu care râd până uit de timp și pe care știu că mă pot baza oricând. Bucuria nu e doar în lucrurile mărunte, ci și în oamenii care fac viața mai ușoară și mai frumoasă.

Pentru tine, care sunt cele mai frumoase momente ale zilei? Le împărtășești cu mine? 

Planuri pentru august

În august sper să-mi iau câteva zile de vacanță la Balaton – un pic de relaxare între scris și idei.
Pe blog mi-am propus să mențin ritmul de un articol pe săptămână, dar fără să mă pun singură sub presiune. Scrisul trebuie să rămână o bucurie, nu o cursă.

Dacă ai ratat articolele din iunie, le găsești aici:

Oferă-i câinelui tău un răsfăt estival

Retrospectiva lunii iunie 2025

Vacanță cu câinele

Lista mea de dorințe pentru trimestrul al III-lea din 2025

Câinele pe caniculă

Mă tot joc și cu ideea să reîncep yoga. Poate dacă o spun aici, în văzul lumii, mă mobilizez cu adevărat. Nu vreau ca în retrospectiva lunii august să scriu „n-am reușit”. 😄

Ți-a plăcut? Atunci lasă povestea să-și găsească drumul spre prietenii tăi – poate le va aduce și lor un zâmbet.

 

Vă îmbrățișăm cu drag,

 Marcela și Lady🐾

Din dragoste pentru fericirea câinilor! ❤️