Despre ritmuri blânde, oameni buni și începuturi de toamnă
Septembrie a fost o lună de respiro, cu zile pline, dar fără grabă. O lună în care am redescoperit bucuria de a fi prezentă – printre oameni frumoși, în locuri care aduc liniște și în momente care se așază firesc în suflet.
Am simțit că viața are un ritm propriu, iar eu învăț, pas cu pas, să mă las purtată de el: cu încredere, cu recunoștință și cu o cafea aburindă în mână. ☕
Între o plimbare cu Lady, un apus peste grădină și o ciorbă de pleurotus refăcută acasă, septembrie mi-a adus mai mult decât reușite — mi-a adus echilibru.
Oameni, locuri, momente
Detox Fresh Colibița
Am plecat din Arad patru femei, fără să știm că, la întoarcere, vom fi un mic trib. Poate că detoxul involuntar de internet a fost exact ce aveam nevoie – fără ecrane, doar conversații adevărate, râsete și seri cu jocuri și glume.
Am cunoscut oameni minunați, cu povești și energii care m-au inspirat.
Mi-am însușit câteva ritualuri învățate la Colibița – mici obiceiuri de bine – și vreau să le păstrez, pentru că îmi fac corpul și mintea mai ușoare.
Timpul a ținut cu noi: drumețiile, plimbarea cu vaporașul pe lac și apusurile calme au făcut experiența completă. Mi-am promis că, măcar o dată pe an, voi repeta acest „detox de viață” – pentru suflet, nu doar pentru corp. De fapt, Detox Fresh Colibița a fost mai mult decât o escapadă — a fost o mică resetare de ritm, de stare și de perspectivă.
Cafecito – o pauză aromată în Arad
La Arad s-a deschis o nouă cafenea, Cafecito, unde cafeaua se prăjește pe loc și miroase a început de zi bună. Atmosfera e relaxată, cu gustări offwhite delicioase și un aer de loc descoperit întâmplător, dar în care vrei să revii.
Am petrecut o după-amiază veselă acolo, în compania femeilor de la Clubul Femeilor Unice, între conversații, zâmbete și câteva planuri de viitor împărtășite pe nerăsuflate.
Vernisajul „Personal Vandalism”
Am fost la vernisajul expoziției „Personal Vandalism” a tinerei artiste Alexandra GP
Mi-a plăcut mult: lucrările ei aveau ceva din lumina mării, din textura nisipului cald și din energia soarelui. M-au purtat instant cu gândul la vacanțele noastre din Franța și Spania și mi-au trezit un dor adânc de valuri, miros de sare și libertate.
Mi-am dat seama că mă bucur și mai mult de concediul care urmează de ziua mea – un fel de continuare a acelei emoții pictate.
The Elegance Network
Ne-am reîntâlnit la Crama Villa Veche, unde Anca ne-a primit ca de fiecare dată cu zâmbet și rafinament.
Seara a avut o notă specială: degustarea de uleiuri de măsline prezentată de Cristina de la Rozmarin, o experiență surprinzătoare care ne-a deschis simțurile și conversațiile.
Am avut voie bună, un meniu delicios și acea atmosferă elegantă, dar fără pretenții, care ne face să ne simțim ca între prietene vechi.
Deja așteptăm cu nerăbdare întâlnirea din octombrie.
Degustare de gin
Într-o grădină ascunsă, cu hortensii albe și lumini calde, timpul părea că s-a oprit puțin.
Paharele s-au umplut cu povești, nu doar cu gin, iar aerul avea gust de vară târzie și complicitate.
O seară elegantă și misterioasă, petrecută între prietene dragi, dar despre care e mai frumos să nu spun prea multe — unele seri își păstrează farmecul tocmai prin taina lor.
Grădina în luna septembrie
Ultimele recolte de ardei și roșii mi-au adus un amestec de satisfacție și nostalgie — gustul verii care se stinge încet.
Smochinele au fost vedetele lunii: dulci, multe și perfecte pentru lichiorul de smochine.
Recunosc, ar mai fi fost lucruri de făcut prin grădină, dar m-am limitat la ce era esențial: am smuls buruienile, am tăiat trandafirii și am declarat oficial că pregătirile serioase de iarnă încep abia în octombrie.
Am curățat ceapa, am depozitat-o pentru iarnă, iar câteva gutui aurii le păstrez pentru mici daruri parfumate — semne simple ale unei toamne bogate și liniștite.
Blog & Bites – Jurnal de taste
Lady și restul lumii
A fost ziua lui Lady, sărbătorită cu tot ritualul de suflet: tortul canin onorific, o plimbare lungă și o porție extra de iubire.
Fără jucării, pentru că Lady nu e genul care se joacă cu ele — ea preferă compania, atenția și liniștea unei zile în care știe că totul e despre ea.
Bucuria din farfurie
La Colibița am descoperit o ciorbă de ciuperci pleurotus care mi-a cucerit toate simțurile — simplă, aromată și plină de gust. A fost una dintre acele rețete care îți rămân în minte, așa că, imediat ce m-am întors acasă, am refăcut-o.
Și da, mi-a ieșit la fel de bună ca acolo, cu același parfum de toamnă și liniște de munte. O las mai jos, ca să o păstrez și să o împărtășesc cu drag:
Ciorbă de Ciuperci Pleurotus
Ingrediente (pentru o oală de 5 L):
- 1 kg ciuperci pleurotus
- 2 morcovi
- 2 cepe medii
- 250 ml smântână lichidă (sau pentru gătit)
- opțional: 2 gălbenușuri de ou
- opțional: crutoane pentru servire
Mod de preparare:
- Se călesc morcovii și ceapa date pe răzătoare (pentru gust bogat și culoare frumoasă).
- Se toarnă 5 L de apă rece peste legumele călite și se aduce totul la fierbere.
- Când apa clocotește, se adaugă ciupercile tăiate feliuțe, sare și piper după gust.
- Se fierbe aproximativ 20–30 de minute, până ce ciupercile sunt moi.
- La final, se adaugă puțin usturoi tocat.
Pentru amestecul de smântână:
- Se amestecă smântâna cu gălbenușurile într-un bol.
- Se adaugă treptat câte un polonic de ciorbă fierbinte, amestecând constant.
- Când amestecul ajunge la temperatura ciorbei, se toarnă în oală și se ia imediat de pe foc (altfel se taie).
- Opțional, se adaugă câteva picături de lămâie pentru un gust mai fresh.
Poftă bună!
Momentul de fericire
Într-o seară de septembrie, mi-am dat seama cât de frumoasă e viața mea, exact așa cum e. Nu perfectă, nu spectaculoasă — dar plină de sens, de oameni buni, de mici ritualuri și momente care contează.
E liniștea aia care vine când nu mai alergi după „mai mult”, ci te bucuri de ce e deja aici: o cafea bună, o plimbare cu Lady, un apus în grădină.
Fericirea, am înțeles, nu e ceva ce cauți. E ceva ce observi — când te oprești un pic.
Filozofia lunii- Despre ritmuri lente și bucurii simple
Septembrie mi-a reamintit că nu trebuie să le fac pe toate ca să fie bine.
Uneori e suficient să respir adânc, să privesc în jur și să mă bucur de ce iese — chiar dacă nu e perfect.
Am învățat să las zilele să curgă în ritmul lor, fără presiune, fără liste interminabile. Viața nu e un maraton al eficienței, ci o succesiune de momente mici care merită observate: o cafea savurată pe îndelete, o frunză care cade, o Lady care se întinde leneșă la soare.
Tot mai des simt că viața frumoasă nu trebuie demonstrată, ci trăită. Iar liniștea vine, de fapt, din alegerea de a nu alerga după ea
Iar tu, când ai avut ultima dată o zi în care ți-ai permis pur și simplu să fii — fără plan, fără vină, fără grabă? Scrie-mi în comentarii ce înseamnă pentru tine o zi trăită în ritmul tău — mi-ar plăcea să citesc perspectivele voastre.
Planuri pentru octombrie
Toamna, în ritmul meu
Octombrie vine cu o listă scurtă, dar plină de sens.
În grădină vreau să încep pregătirea pentru iarnă – să curăț, să mulcesc și să las natura să-și tragă sufletul.
Pe blog mi-am propus un nou articol despre câini — despre relația noastră zilnică, micile obiceiuri care construiesc încredere și liniște, cum antrenăm fără presiune și cum ne bucurăm de plimbări împreună.Și, desigur, plimbări lungi cu Lady, seri tihnite și o cană de ceai care să miroasă a scorțișoară și liniște.
În octombrie este și ziua mea de naștere. Nu o serbez cu chefuri și prieteni, ci păstrez ritualul nostru liniștit, doar cu Dietmar.
Există și o urmă de tristețe — pentru că viața mea a însemnat, la început, pierderea unei alte vieți: mama.
Poate tocmai de aceea aceste momente tihnite, fără zgomot, îmi sunt cele mai dragi. Ele adună în ele recunoștință, iubire și liniște.
Dacă ți-a plăcut această retrospectivă, citește și Retrospectiva August 2025 — o lună plină de lumină, inspirație și începuturi, în care vara s-a așezat frumos în amintiri. Și pentru că povestea nu se oprește aici, te invit să citești și Retrospectiva Octombrie 2025 — o lună cu miros de frunze arămii, ritualuri calde și planuri noi care prind contur.
Lasă un răspuns