Introducere
Retrospectiva lunii decembrie 2025 adună o lună plină, dar nu agitată. O lună în care lucrurile s-au așezat mai degrabă prin gesturi mici decât prin momente spectaculoase. Între ritualuri de Advent, întâlniri cu oameni dragi, piețe de Crăciun, grădina care a sfidat calendarul și mesele gătite cu grijă, luna s-a construit din echilibru și prezență.
A fost un decembrie al bucuriilor simple: timp petrecut împreună, gusturi care aduc amintiri, colinde, dans, surprize mici și momente care nu cer să fie grăbite. O lună care a închis anul cu liniște, cu recunoștință și cu acea claritate blândă despre ce merită păstrat și ce poate fi lăsat să plece.
Oameni, locuri, momente
Decembrie a început pentru noi cu un mic ritual care, fără să ne dăm seama, ne-a adus împreună în fiecare dimineață: calendarele de Advent. Toți patru avem câte unul, fiecare pe gustul lui. Mister D. se bucură zilnic de o mică ciocolățică, Lady și Baby Yoda își așteaptă cuminți recompensele, iar eu descopăr, zi după zi, pliculețe cu ceaiuri surprinzător de bune. E un gest mic, dar are ceva liniștitor în el – o pauză scurtă, un moment de „aici și acum”, înainte ca ziua să înceapă cu adevărat.
Piețele de Craciun
Piețele de Crăciun au fost un alt fir roșu al lunii.
La Sibiu, târgul m-a întâmpinat exact așa cum mi-l imaginam: frumos, coerent, cu o atmosferă autentică de Crăciun. Lumini calde, mirosuri familiare și sentimentul acela că ești într-un loc care știe să-și spună povestea.
Timișoara, în schimb, m-a impresionat prin ansamblu. Nu doar piața, ci orașul întreg respiră un aer european: îngrijit, coerent, viu. E genul de loc în care simți că lucrurile sunt gândite, nu lăsate la întâmplare, și pleci cu senzația că ai fost într-un oraș care se respectă.
Cu Aradul, relația rămâne complicată. E orașul meu iubit, dar tocmai de aceea mă doare. În loc de mândrie, apare uneori frustrarea: un oraș frumos, lăsat prea des în paragină, sufocat de prost gust și bădărănie. Poate tocmai pentru că îl iubesc atât, îl vreau în frunte, nu la coada propriilor neglijențe. 😁
Teatru, colinde și povești spuse pe scenă
Decembrie a adus și momente culturale care au completat atmosfera lunii. Spectacolele, teatrul și colindele au creat acea stare aparte de final de an, în care te lași purtat de emoție, de muzică și de povești spuse pe scenă. Sunt experiențe care nu se consumă rapid, ci rămân cu tine, ca o amintire caldă.
Când muzica, oamenii și poveștile se întâlnesc
Un moment special a fost petrecerea de Crăciun de la Curtea Veche, alături de fetele de la Clubul Femeilor Unice. A fost despre bucuria de a fi împreună, despre râs, conversații care curg natural și sentimentul acela rar că ești exact unde trebuie, cu oamenii potriviți. Am dansat, iar pentru câteva momente am devenit din nou copii, atunci când Moș Crăciun ne-a înmânat cadourile.
Secret Santa a adus emoția micilor surprize gândite cu atenție și dăruite din inimă. Gesturi simple, care s-au transformat în momente ce rămân. Sunt acele clipe discrete, dar pline, care dau sens lunii decembrie.
Cărți si filme
Bejenii – Natalia Onofrei
Sunt cărți care nu se termină odată cu ultima pagină. Bejenii este una dintre ele – o lectură care rămâne, care lucrează în tine și după ce ai închis cartea.
Der Kuss des dunklen Herzogs – Julia Sterling
a venit ca un contrapunct mai lejer, o lectură de evadare, savurată în ritm de decembrie, cu farmec și romantism clasic. Am citit cartea înainte de publicare, fiind aleasă pentru a doua oară de autoare să fac parte din grupul de lectoare (Leserinnenteam).
Filmul Cravata galbenă a adus o notă de nostalgie și reflecție, genul de poveste care se așază încet și te face să mai rămâi puțin cu gândurile tale.
Grădina în luna decembrie
Decembrie a venit cu surprize care par desprinse dintr-o altă anotimp. Trandafirii încă înfloresc, ca și cum ar fi refuzat să creadă că iarna ar trebui să fie deja aici. Printre crengi și frunze, am cules zmeură coaptă – un gest aproape ireal pentru mijlocul lui decembrie.
Florile încă rezistă, încă își țin culoarea, iar iazul, scăldat în lumina blândă a soarelui de decembrie, devine un mic spațiu de liniște. Nu e o grădină adormită, ci una care pare să respire încet, să mai spună câteva povești înainte de adevărata pauză.
E genul de lună care te face să te oprești, să privești și să te întrebi, cu uimire și recunoștință, ce mai are de oferit natura atunci când calendarul spune că ar trebui să se retragă.
Blog & Bites – Jurnal de taste
Decembrie a fost o lună în care dorința de a fi printre oameni s-a împletit firesc cu gătitul de sărbătoare. Între ieșiri, întâlniri și momente petrecute împreună, bucătăria a rămas un spațiu de întoarcere, de liniște și de bucurie. Acolo unde aromele, gusturile și ritmul mai lent au pus ordine în gânduri și au adunat, în felul lor, tot ce înseamnă final de an.
Lady și restul lumii
Decembrie a venit pentru Lady cu propriul calendar de Advent, plin de recompense așteptate cu seriozitate zi de zi. În paralel, pe blog, a fost prezent un Calendar de Advent dedicat cititorilor, gândit ca o sursă de inspirație și bucurie împărtășită. Calendarul rămâne activ până pe 6.01.2026, dacă vrei să-ți iei idei pentru tine și blănosul tău.
Cadoul de Crăciun al lui Lady a fost Căsuța fermecată – genul de dar care combină plăcerea cu utilul și care spune, fără multe cuvinte, „te iubesc”.
Baby Yoda a fost și el parte din poveste, cu propriul calendar de Advent și un puzzle pentru pisici, pentru momentele lui de concentrare și joacă.
Bucuria din farfurie
Duminicile de Advent au fost un prilej să-mi dau silința să gătesc ceva bun, fără grabă, cu atenție și cu bucuria ritualului. Fiecare masă a venit ca o mică sărbătoare, un mod de a marca timpul care trece altfel în decembrie.
De Crăciun, mesele au avut un aer mai românesc, dar și o legătură emoțională puternică cu tradițiile de familie. Tradiționalul Weihnachtspudding din copilăria lui Dietmar, pregătit după rețeta primită cu drag de la mama lui, a adus la masă nu doar un gust, ci și o poveste.
Au fost și mai multe dulciuri care mi-au amintit de Adventzeit din Germania – arome familiare, pline de nostalgie, care, recunosc, au preferat să rămână și pe soldurile mele. 😁 Pe lângă ele, au existat și câteva încercări culinare mai îndrăznețe, dar am încercat să păstrez echilibrul: să nu exagerez cu mâncarea, să nu fac risipă, să nu arunc, dar să existe mereu ceva cu adevărat delicios.
Filozofia lunii – Despre alegere și liniște
Decembrie mi-a arătat că liniștea nu vine de la sine, ci din alegeri conștiente. Alegerea de a încetini, de a nu umple fiecare spațiu, de a nu răspunde tuturor zgomotelor din jur.
A alege înseamnă, de multe ori, a renunța. Să lași să plece ce nu-ți mai aparține, nu din lipsă, ci din respect pentru propriul ritm. Liniștea apare atunci când nu mai încerci să le cuprinzi pe toate.
Poate că adevărata încheiere de an nu stă în bilanțuri, ci în capacitatea de a alege mai bine ce duci cu tine mai departe.
Planuri pentru luna Ianuarie 2026
Ianuarie nu vine cu rezoluții spectaculoase, ci cu lucruri plictisitor de necesare. Să am grijă de mine, fără dramatism: un pic mai multă atenție la greutate, mișcare și ritm. Yoga rămâne acolo, ca promisiune realistă, nu ca performanță.
Pe blog, îmi doresc ritmicitate. Scris constant, fără presiunea de a fi mereu „wow”, dar suficient de prezent cât să nu mă pierd pe drum.
Cu Lady, planurile sunt la fel de simple și la fel de importante: enrichment, timp de calitate și activități care ne țin aproape. Iar Baby Yoda, deloc discret, se ocupă să fie prezent peste tot – cu joacă intensă, puzzle-uri pisicești și acea energie care nu permite nimănui să-l uite, nici măcar din greșeală.
Cum a arătat decembrie pentru tine? Mai plin sau mai așezat?
Aștept să-mi spui în comentarii.
Iar dacă simți, distribuie articolul mai departe – poate ajunge exact la cineva care are nevoie de un strop de liniște.
Dacă ai ratat articolele din luna decembrie, le găsești aici:
Cine trebuie să își sterilizeze câinele și de ce apare atâta confuzie
Retrospectiva anului 2025: Un an care m-a așezat
Advent cu Lady – Calendarul nostru special pentru câini
Lasă un răspuns