Câinele pe care nu-l voiam… până când a venit spre mine și m-a ales
Un început greu de imaginat
Noiembrie 2020. Pandemia era în plină desfășurare, iar eu trăiam încă pierderea lui Eve, câinele meu de suflet. Deși era puternică, cancerul a doborât-o. Plângeam mult, o visam noaptea și uneori mi se părea că o aud lângă mine.
Într-un vis, parcă mi-a spus: „Mă bucur să știu că iubirea ta nu se pierde, ci va ajuta un alt câine.”
Căutarea unui nou prieten
După ce durerea și tristețea s-au mai potolit, am inceput să rasfoiesc paginile adaposturilor de animale, in căutarea unui nou prieten, nu mai greu de 12 kg și dacă se poate flocos. Mă gândeam că voi avea un câine pentru următorii 10 ani, iar eu voi îmbătrâni și poate nu l-aș mai putea purta pe brațe dacă se îmbolnăvește sau pățește ceva.”Dau de poza lui Lady. În afara de poză și nume nu scria nimic.
Pun mâna pe telefon, sun, întreb de Lady și o doamnă tare drăguță îmi povestește că are 25 kg, are cam 1 an, e adusa din România, sterilizată și e sub tratament chemeoterapeutic pentru că avea Sticker Sarkom. N-am știut ce e asta și m-am speriat. Și am zis „nu”. După așa timp scurt, iar cancer, iar iubire, iar abandon – NU. Dar cei de la adăpost m-au invitat totuși să vin, să văd, poate îmi place un alt câine.
Momentul care a schimbat totul
Cei de la adăpost m-au invitat totuși să vin, poate mă îndrăgostesc de alt câine. Lady a fost prima pe care mi-au arătat-o.
Când s-a deschis ușa si s-a dat drumul lesei, Lady a venit direct spre noi, cu o încredere incredibilă. S-a lipit de picioarele noastre, a plâns, s-a pus pe spate, nu se mai dezlipea de noi. Parcă era o revedere cu mult dor. În clipa aceea am știut: nu mai vreau să văd alți câini. Lady era a noastră.
Prima seară acasă
Ne-am plimbat cu ea, nu trăgea de lesă, era atentă la noi exact ca un câine cu ani de antrenament in spate. Am dus-o innapoi in adăpost, urma să o luăm a doua zi sa strea la noi acasă și peste noapte. Ea nu se dădea dusă de lângă noi. Atunci doamna de la adăpost a zis: luati-o acuma.
În prima seară, Lady dormea lipită de mine. Am simțit că Eve avea dreptate: iubirea mea nu s-a pierdut, s-a transformat. Aveam din nou acel ceva in suflet, ce nu-l primești decât de la un alt suflet: SUFLETUL TĂU PERECHE PE PATRU LĂBUȚE.
Lecția pe care mi-a lăsat-o Lady
Mi-am dat seama că, din neștiință, aproape că aș fi pierdut iubirea fără margini a acestui câine blând, sufletul meu pereche pe patru lăbuțe De atunci am început să învăț totul despre psihologia câinilor, despre comunicarea cu ei, tocmai să nu mai greșesc față de ei din nestiinta.
Așa s-a născut www.dohinharmony.com, din dorința mea de a împărtăși experiențele si conostiintele mele alți oameni care vor să știe mai mult, să fie mai fair-play cu câinii lor.
Dacă ești aici…
…poate povestea mea e semnul că e momentul să îi dai o șansă unui câine din adăpost. Dacă vrei să afli cum a evoluat Lady și să citești mai multe din Jurnalul ei, lasă-mi o inimioară ❤️ sau un comentariu. Așa știu că vrei să mergi mai departe cu noi în această călătorie.
Lasă un răspuns