Noiembrie a fost o lună blândă și surprinzător de plină, cu zile calde de toamnă, întâlniri care au adus bucurie, dar și momente de reflecție. O lună în care am ieșit, am călătorit, am stat la povești, am râs, dar în care am și observat mai atent relațiile, ritmul meu și lucrurile care se reașază, uneori fără să le ceri.
Oameni, locuri, momente
Între excursii, tradiții, timp petrecut cu Lady, grădina care a mai dăruit până la capăt și mici improvizații culinare, noiembrie a însemnat și începutul pregătirilor pentru Advent și Crăciun. Am început să aduc în casă atmosfera de sărbătoare, încet, fără grabă, ca o trecere firească spre luna decembrie și spre finalul de an.
O toamnă superbă și o excursie „după modelul Mister D.”
Noiembrie ne-a surprins cu o vreme de toamnă absolut splendidă, genul acela de zile care te scot din casă fără prea multă convingere. Așa a apărut ideea unei excursii „după modelul Mister D.”: el, pe motocicletă, cu Indian în față, eu în urma lui, cu decapotabila.
Dacă eu nu vreau să merg pe motocicletă, dar vrem totuși să facem ceva împreună, se pare că am găsit soluția. Și a fost una foarte bună.
Am ales Moneasa, un loc pe care nu-l mai văzusem de vreo zece ani. Am fost și cu Lady și, ca orice plimbare cu câinele, am vrut să ne oprim la o terasă. Prima încercare a fost un eșec – nu ne-au primit cu câinele. Din fericire, la a doua terasă lucrurile au stat altfel.
Stațiunea, din păcate, e într-o stare deplorabilă. Mi-a fost sincer tare dor de Moneasa din amintirile copilăriei mele, când mergeam vara, duminica, cu părinții și prietenii lor. Era veselie, era viață. Poate era frumos pentru că eram copil, poate chiar era frumos. Cert e că amintirea acelei Monease încă doare puțin.
La întoarcere, am mâncat la Moara cu Noroc din Ineu – mâncare foarte gustoasă și, în sfârșit, am bifat și eu experiența bulzului adevărat. Uneori, bucuriile sunt chiar atât de simple.
O duminică pe tradițional – șezătoare la Macea
Una dintre cele mai frumoase duminici din noiembrie a fost cea petrecută la Macea, la o șezătoare tradițională. Am mers îmbrăcată în costum popular, alături de fetele de la Clubul Femeilor Unice, și am intrat, pentru câteva ore, într-o lume care pare să se piardă.
Au fost bucate tradiționale, cântec, joc, multă veselie și povești spuse cu naturalețe, despre viața satului, despre cum era „pe vremuri”. Nimic regizat, nimic forțat – doar oameni, tradiție și un sentiment de comunitate care te încălzește din interior. A fost genul de experiență care te face să încetinești și să asculți mai mult.
Petreceri, teatru și întâlniri cu sens
Noiembrie a venit și cu câteva petreceri și ieșiri la teatru alături de prieteni. Momente diferite, dar toate cu același numitor comun: bucuria de a fi împreună.
The Elegance Network a fost prezent în noiembrie prin întâlnirea lunară, unde conversațiile au alunecat, firesc și fără pudoare, spre subiecte mai… puțin abordate la cafea. A fost o seară cu mult umor, deschidere și râsete complice, în care am descoperit că eleganța nu exclude curiozitatea și că maturitatea vine, uneori, cu o libertate delicioasă de a vorbi despre orice.
Detaliile rămân, desigur, între noi.
Retreat la Arieșeni – timp pentru suflet
Retreat-ul din Arieșeni, alături de fetele de la Clubul Femeilor Unice, a fost exact ce aveam nevoie. Relaxant, interesant și surprinzător de profund. Am vorbit despre dezvoltare personală, despre astre, despre noi – fiecare în felul ei.
Am legat prietenii noi și le-am consolidat pe cele existente, într-un cadru care a permis conversații sincere și timp fără grabă. Vizita la Mănăstirea Izbuc a fost o adevărată reverie pentru suflet – liniște, reculegere și un sentiment de pace greu de explicat, dar ușor de simțit.
Grădina în luna noiembrie
Noiembrie a fost neobișnuit de cald, genul de lună care te păcălește că mai e timp pentru toate. Ar fi fost momentul potrivit să curăț grădina de uscături, să mai aranjez gardul vecinului, să pregătesc lucrurile pentru iarnă. Dar genunchii au avut altă părere, așa că am ales să amân. Și, sincer, am învățat să fiu mai blândă cu mine în astfel de momente.
Grădina, însă, a continuat să ofere. Am recoltat ultimele flori și, pentru câteva zile, am avut pe masă un buchet superb, o mică bucurie de final de sezon. Surpriza lunii a fost zmeura, care nu s-a lăsat ușor convinsă că e noiembrie și mi-a mai oferit o recoltă neașteptată.
A fost o lună de tranziție, în care grădina nu a cerut ordine perfectă, ci doar prezență și recunoștință pentru tot ce a dăruit până la capăt.
Blog & Bites – Jurnal de taste
Lady și restul lumii
În noiembrie am urmărit cel de-al șaptelea Hundekongress, o sursă constantă de informație și inspirație, și am participat la un workshop împreună cu Lady. A fost distractiv, relaxat și, mai ales, un timp de calitate petrecut împreună, fără obiective rigide.
Am lucrat și la Calendarul de Advent cu Lady, un proiect care ne-a adus bucurie zi de zi și ne-a oferit momente mici, dar prețioase. Timpul petrecut astfel m-a dus însă și cu gândul înapoi, la viața noastră din Germania. Acolo aveam un cerc de prieteni cu care ne plimbam des, făceam workshopuri, mergeam la geocaching – o viață mai structurată, poate, și mai bogată social.
Nu a fost un regret dureros, ci mai degrabă o nostalgie blândă, o comparație care m-a ajutat să înțeleg ce îmi lipsește și ce aș vrea să reconstruiesc, pas cu pas, aici.
Bucuria din farfurie
Am vrut să fac cuiburi de Pavlova, frumoase, crocante, numai bune de umplut cu cremă. Doar că exact când erau în cuptor, curentul a decis să ia pauză. Rezultatul n-a fost deloc ce plănuisem: în loc de cuiburi, m-am ales cu un fel de cercuri indecise, care nu știau nici ele ce vor să fie.
Crema, în schimb, a ieșit perfect și ar fi fost mare păcat să o arunc. Așa că am improvizat: blat, cremă, niște fructe aruncate cu generozitate și multă bunăvoință. Pavlova n-a fost nici frumoasă, nici conform planului, dar a fost surprinzător de gustoasă.
O Pavlova nefericită, dar mâncată cu poftă — și, până la urmă, asta contează cel mai mult.
Filozofia lunii – Când prieteniile se reașază
Noiembrie a fost o lună în care am observat mai atent relațiile din jurul meu. Nu prin evenimente mari, ci prin acele momente mici care lasă urme. Cuvinte spuse pe un ton nepotrivit, reacții care surprind, senzația că ceva nu mai e așa cum era.
Fără să caut vinovați, am simțit cum unele legături se subțiază. Nu pentru că aș vrea distanță, ci pentru că, uneori, sufletul face un pas înapoi ca să se protejeze. Și poate că e un gest de grijă, nu de renunțare.
M-am gândit mult la prieteniile vechi și la cele mai noi, la bucuria de a crede că ai întâlnit pe cineva cu interese comune, cu care lucrurile curg firesc. Și la felul în care, uneori, această impresie se destramă, nu brusc, ci încet, aproape imperceptibil.
Noiembrie mi-a reamintit că prieteniile se transformă. Unele cresc, altele se reașază, iar câteva se îndepărtează fără zgomot. Și poate că maturitatea stă tocmai în a accepta aceste schimbări, cu calm și cu mai multă blândețe față de noi înșine.
Planuri pentru decembrie
Pentru decembrie nu mi-am făcut liste lungi, ci mai degrabă dorințe simple. Vreau să citesc — să citesc mult, fără grabă, cu o carte bună și timp doar pentru mine. Mă bucur să fiu din nou parte din Leserinnenteam pentru noul roman al Juliei Stirling, Der Kuss des dunklen Herzogs, o reîntâlnire care promite seri tihnite și pagini savurate pe îndelete.
Îmi doresc să ies mai des la concerte, la teatru, la colinzi și să mă pierd prin piețele de Crăciun, cu luminile lor discrete și zumzetul specific lunii decembrie. Mai presus de toate, vreau să savurăm sărbătorile în liniște, cu miros de brad și scorțișoară, fără agitație inutilă, lăsând loc pentru bucurii simple și pentru acel sentiment de „acasă” care face finalul de an cu adevărat frumos.
Dacă ți-a plăcut această retrospectivă, te invit să citești și Retrospectiva Octombrie 2025 — o lună de tranziție, cu zile încă luminoase și începuturi de toamnă așezată. Iar pentru că povestea merge mai departe, poți continua cu Retrospectiva Decembrie 2025 — o lună de Advent, cu ritualuri calde, tihnă și pregătiri pentru sărbători.
Lasă un răspuns